„Nu sunt o persoană care vede lumea colorată. Văd culorile doar acolo unde sunt potrivite. În rest, ori e alb, ori e negru – metaforic vorbind, chiar și tonurile de gri trebuie să fie la extreme.”
Despre arhitectura Parasite Studio (PS2) și proiectele realizate în acest birou am aflat în urmă cu cinci ani, într-o întâlnire cu arhitecții din Cluj, la Bienala de Arhitectură. Interesul și curiozitatea s-au aprins încă de atunci, cu atât mai mult cu cât biroul arhitecților PS2 se afla în Timișoara. Un an mai târziu, aveam să îl cunosc personal pe arhitectul Attila Wenczel, cel care a fondat biroul Parasite Studio în anul 2003, alături de colegii săi, Claudiu Toma și Maja Baldea. Primele conversații cu Attila Wenczel au avut loc în biroul din Piața Nicolae Bălcescu din Timișoara, iar acele dialoguri au reprezentat punctul de plecare spre seria de întrebări care astăzi și-au găsit răspunsuri.
Arhitectul a participat încă de la începutul carierei sale cu proiecte în concursuri de arhitectură naționale și internaționale, ceea ce denotă o energie creativă curajoasă. Arhitectura sa este prezentată în reviste de profil din țară și din străinătate. Iar acum proiectele PS2 le întâlnim în România (Timișoara, București, Constanța), Austria și în Ungaria.
Interviu cu Attila Wenczel (43 de ani), despre primele manifestări arhitecturale, despre pasiuni, începuturi, creativitate și inspirație. Despre acele curiozități simple care încearcă să contureze câteva trăsături particulare ale unui arhitect discret.
Am putea începe să vorbim despre clădirile copilăriei tale și percepția ta asupra arhitecturii lor?
Copil fiind, rareori ți se întâmplă să ai o percepție conștientă asupra arhitecturii sau asupra construcțiilor, în general. Le identifici prin funcțiuni, vezi culorile lor și îți plac sau nu detaliile, bazat doar pe emoții și trăiri personale. Recunoști locuri, simți textura, vezi dimensiunea și te minunezi de relația lor cu spațiul parcurs. Nu ai cum să faci o analiză obiectivă pentru că nu ai pregătirea necesară. După cum am menționat anterior, în liceu m-a fascinat secessionul dar, tot așa bazat pe percepția personală, odată cu parcurgerea lor, datorită dimensiunii, culorii, texturii. Eram fascinat de calcanele de caramidă, de spațiile înalte, de lumina care se filtra prin fereastră. Dar încă nu simțeam ce legătură au toate astea cu arhitectura.
Care a fost influența părinților asupra deciziei de a alege arhitectura, ca profesie? Cine te-a încurajat?
Mi-a placut desenul dintotdeauna, fiind atras de reprezentarea mai tehnica și de reprezentarea perspectivă. Clădirile secession prezente în oraș, m-au fascinat în perioada liceului si deseori alegeam să le descriu prin diferite eseuri sau poezie, lucruri care m-au pasionat la vremea aceea. Inițial nu știam că arhitectura va fi domeniul meu profesional, deși tatăl meu a fost tehnician architect. Dar punând în balans profilul real versus cel creativ, am ales destul de ușor.
Care sunt lucrurile mărunte în care găsești bucurie? Culoarea preferată? Ce fel de muzică asculți de obicei? Ce îți place să citești?
M-au pasionat dintotdeauna filmele. Am citit multe cărți despre regizori, sau despre filme – , de la descrieri personale la prezentări tehnice. Nu este un hobby anume, dar de obicei, sunt foarte atent la modul de realizare, scenografie, sau detalii mai subtile. Printre regizorii preferați îi pot aminti pe Hitchcock – care realizează în North by Nothwest un film de maturitate și o foarte bună reprezentare a arhitecturii contemporane, prin cadre fixe. Aș mai aminti de Scorsese, Soderbergh, Cuarón, Iñárritu, Greenaway, Ridley Scott, alături de mulți alții, între care chiar Joon-ho Bong pentru “Snowpiercer” și mai ales “Parasite”.Nu sunt o persoană care vede lumea colorată. Văd culorile doar acolo unde sunt potrivite. În rest, ori e alb, ori e negru – metaforic vorbind, chiar și tonurile de gri trebuie să fie la extreme. Ascult muzica non comercială, mai mult electronică (pe care am și practicat-o pentru o scurtă vreme în perioada facultății), dar sunt și amator de jazz. În ceea ce privește literatura, am din ce în ce mai puțin timp, așa că lectura este înlocuită, de cărți de specialitate și articole de presă independente.
Care sunt arhitecții de talie internațională care te inspiră?
Sunt mulți arhitecți de la care am, și avem de învățat. Nu spun că mă inspiră dar, sunt la ora actuală diferite abordări din care unele sunt esențiale pentru a dobândi noi cunoștințe în acest domeniu. Nu o să intru în detalii despre arhitecții clasici sau moderniști, dar un nume care m-a marcat e Mies van der Rohe. Rem Koolhaas este un vizionar. Unul dintre discipolii lui, Bjarke Ingels, arhitectul principal de la BIG mi-a plăcut. Dar pe lângă cei considerați star architects mai sunt o serie de arhitecți și birouri de arhitectură din Austria care mi-au plăcut de la început, cum ar fi Delugan&Meisl, Alles Wird Gut, Feld 72, Caramel, Smartvoll Architects etc. Acum sunt interesat și de munca lui David Chipperfield si David Adjaie, arhitecți ale căror proiecte m-au interesat mai puțin până acum.
Ai fondat biroul PS2 în anul 2003. Îți amintești de primele proiecte? Cum ți se par acum?
Împreună cu Claudiu Toma și Maja Baldea (care nu mai face parte acum din PS02) – am fondat biroul în 2003, în timpul facultății – însă doar din 2005 am început să lucrăm împreună. Perioada aceasta de doi ani eram încă stagiari în birourile arhitectului Cristian Boltres, iar colegii mei la biroul Andreescu și Gaivoronschi. Am participat la multe concursuri la început, ca să testăm cum putem lucra împreună. Unele dintre ele fiind premiate național și chiar internațional. Dar primele noastre proiecte nu aveau nicio legătură cu latura profund conceptuală exersată în cadrul concursurilor. Am început cu proiecte mici, de la chioșcuri de ziare, conversii și amenajări interioare ale unor mici apartamente, și proiecte de case, dar întotdeauna am avut grijă ca proiectele să se realizeze așa cum au fost propuse, să deținem controlul proiectului până la final.
Cum ia naștere un proiect, un concept de arhitectură PS2? Cât de mult este creativitate și în ce proporție este dorința beneficiarului?
Încercăm să oferim calitate în fiecare proiect. Beneficiarii, mai nou ne caută pentru lucrări similare celor pe care le-au văzut în portofoliu și știu la ce să se aștepte. Impulsul dat de ei și constrângerile create de teren sunt, de obicei, cele mai bune impulsuri cu care începem un proiect. Cele mai bune lucrări s-au născut din constrângeri. Lucrând în colectiv, de multe ori, dezbatem conceptele, arhitectura și detaliile proiectului fiecăruia dintre noi. Tot timpul avem în vedere să existe un concept director în spatele oricărui proiect, acest fapt ajutând și clientul să înțeleagă și să parcurgă etapele proiectării și ale construcției cu o mai mare ușurință.
În poză: arh. Norbert Ianko, arh. Attila Wenczel, arh. Claudiu Toma, arh. Attila Domokos
Să vorbim puțin și despre membrii echipei voastre…
În afară de Claudiu și de mine, avem în echipă încă doi arhitecți: Norbert Ianko, Attila Domokos, dar și o serie de colaboratori în cadrul proiectelor mai mari și în perioada de practică. De-a lungul timpului însă, am avut în echipa noastră mai mulți arhitecți. Îmi amintesc, cu drag, de Alex Cozma care acum lucrează în Scoția după o perioadă în care a făcut parte din biroul de arhitectură BIG, Marius Dumitrașcu și el acum în Scoția care a lucrat și în București la ADNBA și la Londra la Norman Foster, Vlad Benec care după un stagiu în China la MAD s-a stabilit în Germania, Zeno Ardelean care acum are propriul birou în Timișoara, cu un portofoliu de proiecte promițător, etc. Membrii echipei actuale sunt un mare sprijin pentru realizarea proiectelor noastre – pot să spun că Norbert este un talent al negocierilor cu autoritățile, un arhitect cu experiență și talent – demonstrat prin premii și realizări personale. Attila Domokos este un dedicat detaliilor și confruntărilor polemice ale soluțiilor noastre de arhitectură. Claudiu este partener în cadrul biroului alături de mine, fiind și cadru didactic la facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timișoara.
Cât de dificil este să faci arhitectură de calitate? Care sunt obstacolele de care te lovești și cum le depășești?
Poate paradoxal, am constatat că de cele mai multe ori, un proiect de calitate nu se face atunci când ai un client care îți dă mână libera. Arhitectura și critica de arhitectură se deprind pe parcurs. Necesită timp, multe călătorii de documentare, voință să știi să zici nu, atunci când trebuie. Calitatea proiectului de arhitectură trebuie avută în vedere permanent. Orice proiect, oricât de mic, poate avea calitate, atât formală cât și funcțională. Bineînțeles, există clienți care cer din start proiecte ce contravin principiilor noastre și atunci trebuie să refuzăm. Încă de la început am ales să nu ne angăjăm în orice proiect, chiar dacă am suferit din cauza asta din punct de vedere financiar. Noi am ales proiectele în care dorim să ne implicăm.
Sunt importante călătoriile documentare în munca unui arhitect? Dacă da, de ce?
E important să cunoști spațiul construit, nu doar din exemple prezentate în reviste sau site-uri de arhitectură ci, mai ales, prin experiența personală. Am organizat excursii de studiu împreuna cu cei din birou: Barcelona, Praga, Viena, Budapesta, Amsterdam, Berlin, Veneția, etc., dar pe lângă aceasta este o obișnuință ca vacanțele să aibă pentru fiecare dintre noi și o latură destinată arhitecturii. Este bine să găsești mereu exemple care să te facă să înveți și să continui ceea ce faci.
Care sunt proiectele realizate de care ești mândru, bucuros că le-ai realizat?
Fiecare dintre proiectele realizate ne fac să fim mândri. Noi apreciem și o lucrare bine făcută, cu surse financiare reduse, dar care s-a realizat corect. Fiecare proiect este adresat nevoilor unui beneficiar. Dacă credem în el și beneficiarul are încredere în noi, produsul final este o bucurie pentru toți. Dar avem și lucrări care ne deosebesc și care într-adevar au devenit cunoscute. Dacă pentru o perioadă de timp am avut proiecte în zona Timișoarei sau a Banatului, acum avem lucrări în curs în Austria, Ungaria dar și în orașe precum București sau Constanța. Sunt proiecte care par să se deruleze bine și să devina exemple deosebite, odată finalizate.
Care sunt proiectele de care ești mai puțin mândru și de ce?
Nu avem proiecte de care să nu fim mândri. Alegem ca încă de la început să nu ne implicăm în proiecte în care nu credem. Dar, câteodată se întâmplă să nu avem aceeași chimie cu beneficiarii, sau pur și simplu din alte cauze, să nu se finalizeze proiectul nostru așa cum ar trebui. Acestea sunt într-adevăr aspecte care ne supără.
Ce te bucură cel mai mult la finalul unui proiect?
Finalul unui proiect pentru noi este când lucrarea (construcția) este finalizată.
Suntem obișnuiți să documentăm bine procesul finalizării unui proiect, pregătim fotografii, materiale descrierea proiectului, eventual o scurtă filmare și îl ”expunem pe raft” – în cazul nostru pe site, rețelele de socializare, site-uri de arhitectură. Dar această etapă nu este cea finală. Este important ca peste un timp, când se întâmplă să revedem proiectul, să vedem că el este locuit așa cum ne-am închipuit și a devenit un loc așa cum a fost dorit de fiecare beneficiar.
Frank Gehry spunea „Artele se inspiră unele pe altele, ele au fost tipul meu de sistem timpuriu de sprijin în timp ce făceam primele mele lucrări.” În ceea ce te privește pe tine și primele tale proiecte de arhitectură, care a fost și poate încă mai este „sistemul tău timpuriu de sprijin”?
La această întrebare nu este ușor să răspund. Dacă mă gândesc la perioada facultății pot spune că am trăit perioade de frustrare din cauza faptului că mi s-a părut că sunt cam paralel cu arhitectura, primele proiecte fiind destul de slab apreciate, și poate pe bună dreptate – dacă le privesc acum.
Primele performanțe au fost trei proiecte scurte – proiecte de o zi, în care am fost inspirat de pictura abstractă, ce creează compoziții prin relaționari ale formei, culorii sau liniei. Atunci am ințeles faptul că, pentru a stăpâni mai bine această meserie, trebuie să o înțeleg de la bază, adică să înțeleg în primul rând relațiile fundamentale. Așa am și început să proiectez, deconstruind toate elementele de bază, într-o manieră minimalistă. În timpul facultății, și după aceasta, am vizitat multe obiective arhitecturale în diferite țări, apreciind arhitectura contemporană austriacă. Am văzut în abordarea lor ceea ce mă fascinează și pe mine: o relație coerentă a patrimoniului și a contemporalității. Noi avem un patrimoniu arhitectural bogat, moștenit de la ei – cu care am crescut – și mie mi se pare important să-l păstrăm și să intervenim prudent asupra lui, având un limbaj corect și coerent.
Ultima, chiar ultima întrebare. Dacă ai putea decide încă odată pe ce direcție vrei să mergi, ai alege tot arhitectura?
Asta este o bună întrebare. După cum am mai menționat, am o mare slăbiciune pentru filme și da, m-am gândit la un moment dat, cum ar fi fost să fi făcut cinematografie. Sunt multe lucruri în comun între arhitectură și cinematografie. Regizorul creează scenele, propune cele mai bune exemple de parcurgere ale unui spațiu și ale secvențelor temporare pentru fiecare personaj, asemănător unui proiect de arhitectură, în care personajul este acum locuitorul care parcurge spațiul și se proiectează în timp.
# # #
Attila Wenczel s-a născut în Timișoara, în 15 noiembrie 1977. A urmat cursurile Facultății de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Politehnica Timișoara, și a început să practice profesia de architect încă din perioada studenției. Lucrează în cadrul biroului PS2, fondat în anul 2003 alături de co-fondatorul acestuia arhitectul Claudiu Toma și de cei doi membrii ai echipei arh. Norbert Ianko și arh. Attila Domokos.
Printre cele mai importante premii arhitecturale obținute de biroul PS2 amintim: premiul BIG SEE ARCHITECTURE AWARD 2020, East Centric Architecture, Bucharest Triennale – installation section for –Timișoara 2021 – “Memoriile Cetății”, premii și nominalizari la Anuala de Arhitectură Timișoreană, premiu și nominalizare la BETA, nominalizare la Bienala Națională de Arhitectură 2008 cu lucrarea „White Apartment”, premii și mențiuni la concursuri OAR, precum și alte premii locale, naționale și internaționale.
De asemenea, regăsim lucrările Parasite Studio publicate în reviste naționale și internaționale printre care Philip Jodidio cu lucrarea “White Houses” (Thames & Hudson ), Octogon (Ungaria), ANDREAS K. VETTER, Raumideen (Callwey , Germania) dar și pe siteuri de specialitate archdaily.com si designboom.com .
Proiecte realizate de Parasite Studio:
Proiect C HOUSE / Autor: Attila Wenczel
Project Team: PARASITE STUDIO
Locație: Timișoara, RO
Foto: Attila Wenczel
Credits: best house A_TA 2014
EXHIBITION: A_TA 2014, BNA 2016
Proiect BLACK ON WHITE / Autor: Attila Wenczel
Project Team: PARASITE STUDIO
Locație: Dumbravița / Timișoara, RO
Foto: Attila Wenczel
CREDITS: best house A_TA 2012, Rigips Trophy 2013 Romania